Varianta coupe din 1937 a beneficiat de o superbă caroserie în stil Art Deco în forma de picatură, cu numeroase elemente rafinate (mască frontala,faruri incastrate, aripi şi parte posterioară mult alungite) care creau impresia de mişcare chiar şi atunci când maşina statea pe loc.
Maşina, prima produsă de Ford cu o caroseria monococă rigidă şi un acoperiş în întregime din oţel, era propulsată de un mic motor V12 cu 24 valve care dezvolta 110HP. Coupe-ul din 1937 s-a produs în 5199 de unităţi.
Macheta este produsă în 2003 de ERTL-seria Precision 100 Collection pentru Ford Motor Company în 2500 de exemplare. Este însoţită de un certificat de autenticitate prin care Henry Ford Museum & Greenfield Village atestă acurateţea execuţiei.
La exterior vopseaua nu este perfectă; există cateva porţiuni mate, greu vizibile de altfel, care se pot datora vechimii machetei dar şi niste puncte pe marginea uşilor unde vopseaua este sarită, vizibile numai la deschidere.
Acoperirea cu crom este de înaltă calitate, clară fară pete sau alte imperfecţiuni. Există totuşi la bara din faţă o mică porţiune unde cromul este sărit dar inclin să cred că tot vechimea este de vină.
Grila frontală este perfectă, realizată prin foto-gravură cu bare orizintale cromate şi o mică emblemă roşie pe care scrie Lincoln Zephyr. Farurile sunt foarte frumoase, cu rame cromate, fară nituri vizibile iar cele doua de pe bara au "sticla" colorată într-o nuantă maronie.
Pe capota, la baza parbrizului, se găseşte un capac pentru aerisire care se poate deschide. Uşile au balamale realiste care însa nu sunt vopsite în culoarea caroseriei ca la maşina originală. Aripile din spate sunt prevazute cu capace demontabile în dreptul roţilor, capace realizate tot din metal. În partea din spate se găseşte un grilaj mobil, destinat bagajelor, prevăzut cu două bride metalice laterale care-i permit aducerea in poziţie orizontală.
Motorul, mai greu vizibil din cauza construcţiei maşinii, este destul de detaliat, are culoare argintie cu o multime de piese şi cabluri de culoare neagră. Pe interiorul capotei, care este prevazută cu balamale realiste, sunt fixate două claxoane impresionante.
Portbagajul este jumatate acoperit cu mochetă de culoarea celei din cabină, cealalta jumătate fiind o piesă de culoare neagră pe care se asează suportul roţii de rezervă. Acesta este mobil şi se poate rabate pentru scoaterea roţii care însă este fixă.
Interiorul, relizat cu multă atenţie, este acoperit în intregime cu mochetă iar în faţa scaunelor, peste mochetă, se gasesc două covoraşe de cauciuc de aceeaşi culoare. Scaunele, dintr-un plastic moale care imită foarte bine pielea, au spatarele rabatabile iar pe margine nişte rame metalice cromate. Plafonul este din plastic de culoarea mochetei, are o lampa pentru iluminatul interior şi două parasolare mobile.
Bordul este negru, cu toate comenzile şi cadranele situate central, pe laterale având două torpedouri care se pot deschide. În mijloc se găseste un impunător schimbător de viteze iar sub bord o maneta destul de mare care cred ca este frâna de mână. Uşile sunt acoperite cu acelaşi material ca scaunele, au o cotieră şi mânere mobile. Geamurile mari lipsesc dar există cele mici care sunt de asemenea mobile.
Şasiul este foarte detaliat iar roţile au suspensii active.
Macheta este dotată şi cu o mică trusă de scule.
O machetă deosebită!
